Poze de la Cannes

Penelope ar putea să câștige un premiu de interpretare anul acesta la Cannes, dar o are concurentă pe protagonista din Thirst.

Los abrazos rotos (Broken Embraces) a pierdut cursa pentru Palme d'Or, pentru că Almodovar a venit cu un film care strălucește la capitolul mediocritate. În imagine, regizorul este flancat de actrițele sale - Rossy de Palma, în negru, și Penelope Cruz, iar lângă actrița oscarizată anul acesta pentru rol secundar stă Lluís Homar, iar în fața lui Blanca Portillo.

Umblă vorba printre fotografi că Angelina Jolie nu mai arată așa de bine, că tenul a început să i se ofilească. Dar noi, în imagine, nu vedem decât o femeie foarte frumoasă, într-o rochie care lasă să se vadă toate tatuajele.

Paris Hilton, împreună cu prietenul ei, au urcat pe covorul roșu la premiera de gală a filmului Inglourious Basterds.

Brad Pitt este locotenentul Aldo Rain în Inglourious Basterds, șeful unei bande de criminali de război, porniți pe ucis naziști. Dacă va lua premiul de interpretare, va însemna că juriul nu l-a văzut pe Don Vito Corleone.

Eva Longoria a avut poate cea mai frumoasă rochie de pe covorul roșu. Actrița a venit să urmărească producția Bright Star a regizoarei Jane Campion.

Paulo Coelho vorbeşte despre ecranizarea romanului The Alchemist

Scriitorul Paulo Coelho a venit la Cannes pentru a promova proiectul The Experimental Witch şi pentru a discuta cu Harvey Weinstein despre adaptarea pentru marele ecran a romanului de succes The Alchemist, anunţă Variety. Filmările ar urma să înceapă la finalul acestui an.

Coelho a declarat că mai mulţi cineaşti sunt vizaţi pentru Alchemist care va fi produs de Weinstein Co. Este vorba de un proiect de 60 de milioane de dolari.

"Harvey mi-a spus că sceneariul va fi gata peste trei luni iar filmările vor începe câteva luni mai târziu. Mi-a spus deja cine ar putea fi regizorul peliculei", a declarat Coelho. Anul trecut la Festivalul de la Cannes, Weinstein a anunţat că Laurence Fishburne ar putea regiza The Alchemist.

De la lansarea sa, în 1988, romanul a fost tradus în 56 de limbi şi a fost vândut în peste 40 de milioane de copii în peste 150 de ţări.

Krzysztof Kieslowski, un filosof al ecranului

Vineri seară, de la ora 21.00, TVR Cultural vă propune la Tema de vineri "Krzysztof Kieslowski, un filosof al ecranului". S-a născut la Varşovia în iunie 1941. Tatăl său fiind bolnav de TBC, şi-a petrecut copilăria mutându-se dintr-un orăşel într-altul, acolo unde tatăl său era trimis la tratament. La 16 ani, a urmat, timp de trei luni, o şcoală de pompieri şi în 1957 s-a înscris la Colegiul Tehnicienilor de Teatru. Motivul? O rudă de-a sa era conducătorul respectivei instituţii. Dar, odată ajuns acolo, a hotărât şi-ar dori să devină regizor de teatru. Dar, cum în acel moment nu era o instituţie de învăţământ de profil, a ales să studieze filmul.

Angajându-se croitor în diverse teatre, a dat examen la celebra Şcoală Naţională de Film din Łódź,, şcoală care i-a dat cinematografiei poloneze şi mondiale pe Wajda şi Polanski. A intrat abia la a treia încercare... Aşa începe biografia unuia dintre marii regizori polonezi, nominalizat la Oscar, autorul ciclurilor de filme Trei culori şi Decalogul.

Fly Me to the Moon 3D

Pentru copiii mici şi pentru cei care vor să se "trateze" cu cel mai nou sistem 3D din ţară, Să zburăm spre Lună văzut la Hollywood Multiplex ar putea fi o idee bună. Povestea filmului este atât de străvezie, că nimic n-o să vă distragă atenţia de la câteva imagini spectaculoase (un zbor spre Lună, într-adevăr), nici măcar dialogurile aiuritor de plate sau banalitatea covârşitoare a aventurilor celor trei muşte prepubere la vânătoare de senzaţii tari.

De fapt, Fly Me to the Moon este exemplul perfect a două tendinţe îngrijorătoare în distribuţia de filme din România. În primul rând aruncarea pe ecran a oricărui film penal doar pentru că e 3D. Exemple mai sunt, de la recentul Chemarea străbunilor la cataclismic de prostul Scar 3D. Seria de pelicule care n-ar trebui să cunoască nici măcar binecuvântarea DVD-ului nu se va opri aici şi, chiar dacă uneori fascinaţia noii tehnologii justifică o vizionare, spectatorul român va ajunge curând să trateze apendicele 3D cu mai mult discernământ.

A doua problemă? Dublajul. În momentul în care auzi (şi recunoşti din prima clipă) în Fly Me to the Moon mai toate vocile din Bolt sau Coraline, deja începe să-ţi piară cheful. Unicul studio de înregistrări din România folosit de toţi distribuitorii de 3D dublate ar trebui, dacă nu să renunţe la poziţia de monopol, măcar să angajeze noi colaboratori. Plus că dublajul făcut pe bandă rulantă, fără intonaţie (uneori ai impresia că actorii nici măcar nu se află în acelaşi timp în studio) şi adesea fără nicio legătură cu evenimentele prezentate în film, dezamăgeşte.

Cât despre Fly Me to the Moon, chiar dacă atinge câteva teme veşnic tinere (urmează-ţi visul şi nu lăsa nimic să-ţi stea în cale), este mult-mult prea plin de momente de umplutură, dialoguri anapoda şi lungeli nesemnificative ca să fie o experienţă plăcută la cinema pentru oricine mai mare de cinci ani.

Trailer - Antichrist

El şi ea şi-au pierdut fiul, iar ea suferă teribile atacuri de panică. Soţul ei este psihoterapeut şi, în ciuda tuturor avertismentelor să nu-şi trateze o persoană apropiată, începe s-o facă în locul unde anxietatea ei e cea mai mare: Eden, o cabană din mijlocul pădurii.

Terapia se transformă într-o adevarată luptă între sexe, iar temerile ei încep să-i cotropească pe amândoi, căci el nu-i deloc imun la răul din natura. Răul din ea evadează.

Sursa: cinemagia.ro

Von Trier şi călătoriile lui şamanice

Dintre interviurile acordate presei la Cannes de către regizorii şi actorii intraţi în competiție, sunt câteva staruri pe care nu le poţi intervieva decât contra cost. Am fost neplăcut surprinsă că un interviu cu Pedro Almodovar se ridica la 1000 de euro, iar unul cu Ang Lee poate să ajungă şi la 1500, în condiţiile participării la o masă rotundă, alături de alţi câţiva jurnalişti, nu la un interviu face-to-face.

Dintre personalităţile care puteau fi intervievate fără să se perceapă o taxă, şi cu care a sta de vorbă e - practic - o experienţă pentru o viaţă întreagă, cea mai interesantă alegere a fost Lars Von Trier. Bonusul, cei doi protagonişti in filmul său, Willem Dafoe şi Charlotte Gainsbourg.